FOTO : The best job in the world !

Nu o sa uit niciodata cand mi-a picat mie fisa cu fotografia. Eram in Dirt Park Sibiu (Dumbrava Trails, cum se numea odata)...un simplu biciclist, ma dadeam pe BMX...asteptam prin dirt sa prind vreun rider de DH, sa ma dau cu bicicleta lui. Mi-a placut BMX'ul dar mereu dragostea mea pe 2 roti a fost freeride'ul (e o chestie care se trage de la enduro si mai nou de la snowboard). Acolo am vazut un fotograf, care mi-a pus in miscare rotitele si atunci am zis : "Ba, cat de tare. Trebuie sa fac si eu asta"

Pe vremea aceea...2006...ma gandeam ca nu o sa am in veci bani de Canon 5D si obiective albe. Si asa a si fost, dar...de un Sony tot am facut rost. Apoi l-am vandut si mi-am luat un Nikon (pe care il am si acum). A fost totul mai mult o joaca...faceam poze la apus, jonglam cu WB'ul (intr-o maniera teribila) si tot asa. Acelasi prieten, care acum mi-e mentor, sef si prieten cum nu e altul, m-a impins de la spate mi-a deschis usi m-a pus in discutie si uite asa, am inceput sa lucrez in domeniu fotografiei pe ramura de action-sports. Enduro, Raliu, Biciclete, Skate, Freestyle, Winter Sports si inca cateva pe care nu mi le amintesc, gen kitesurfing (printre altele).

Concomitent, un alt prieten care la fel m-a impins de la spate si m-a motivat, mi-a facut cunostinta cu lumea fotojurnalismului, care e un alt aspect al fotografiei de care m-am indragostit pe loc. Am inceput simplu, ma gaseam cu camera in mana la un eveinement, si imediat faceam poze. E drept ca aici am fost si sunt ajutat de mediu (Sibiu), pentru ca in medie aici au loc mai multe evenimente ca oriude altundeva (inafara de Bucuresti). Before I know it, am inceput sa lucrez cu agentii de presa, ziare nationale, si online magazines. La 2-3 ani maxim, dupa ce m-am apucat de genul asta de fotografie. Was I lucky ? Yes, for sure. Dar a fost si munca...imi amintesc intr-o vara, cum am luat toate ziarele din Sibiu la rand, si le-am trimis e-mail : Buna ziua, sunt cu tare, fac poze, vreau sa lucrez, nu imi trebuie nimic in schimb, doar lasati-ma sa lucrez.

Putine ziare au raspuns acestui mail, cum ii zice...care nu respecta protocolul de resure umane, dar totusi a fost unul, Sibiu 100% (un ziar distribuit gratuit in Sibiu, care traieste din advertising) care nu au refuzat un fotograf (care la urma urmei, muncea degeaba). Si am lucrat cu ei cateva luni bune...si nu regret prea multe. Am cunoscut multe personalitati, si locuri cunoscute numai presei locale pana atunci. Multi oameni interesant si am facut si cateva reportaje care s-au concretizat in articole serioase in ziar. Multe poze publicate intr-un ziar cu tiraj semnificativ. Regret insa presa din Romania, numai presa nu e. Si exact de asta scriu acum articolul asta aici (pe blogul meu) nu la vreun ziar.

Imi permit sa zic, acum, ca o sa mai lucrez ca fotojurnalist cand o sa merg la un ziar care e pe aceasi lungime de unda cu mine, daca nu, e imposibila o astfel de colaborare, din simplul fapt ca principiile mele morale sunt mai importante decat orice suma de bani. Mai bine ma lipsesc si raman fara bani de D4 sau 70-200, dar macar stiu ca nu am furnizat poze care o sa ajunga sa jigneasca sau sa atace ceva ce mi-e drag mie si cu care sunt de acord. Mai bine ma las de fotografie, decat sa fiu fotograf pentru Intact Media Group, sau 80 % din presa nationala.

Si uite ca scriu pe blog. Yet another friend and boss (I may add) m-a indreptat spre forma asta de jurnalism (jurnalism in general) de a fi liber si a face ce vrea, si de a injura, daca asa simti. Ca nu lucrezi la patroni si nu te cenzureaza nimeni. Ar trebui sa stii ce faci si sa te adaptezi circumstantelor. Jurnalism online si neformal...asta imi palce. E greu sa obtii acreditariile in baza unui blog. Aici e o mica dilema. Infime, mai lucram la asta, si vedem cum facem.

Le multumesc celor 3 prieteni toti fotografi (more or less) toti jurnalisti (more or less) toti sefi ai mei si toti prieteni cum numai un norocos ar putea avea ! Cheers !

Si uite asa se face ca intr-o zi (nici nu mai stiu daca era frumoasa sau nu) ma trezesc la Cluj, pornesc laptopul si vad un mesaj...un job offer....Dar nu asa...suna cum nu se putea mai bine.

Ar trebui sa mentionez pana acum, 3 chestii, daca nu au reiesit deja din ce am zis mai sus : Imi place sa ma dau cu bicicleta, imi place sa fac poze si fiind baiat (nu stiu, asa mi se pare mie ca e normal cand esti baiat) imi plac aeronavele, navele maritime, trenurile si industria automotive. Easy...right ?

Nu de mult...si asta e o chestie cat se poate de serioasa, mi-am pus pe lista mea de "Things to do before I die"
# 1 Sa zbor in munti cu elicopterul si sa fac poze
# 2 Sa ajung la un F1 GP si sa fac poze
si mai departe nu stiu...dar nici nu mai conteaza, nu stiu...sa inot cu delfinii e si el pe acolo pe undeva....irelevant.

Na...nu mica mi-a fost mie mirarea cand am citit mesajul ala care zicea :

3 zile de dat cu bita, zburat cu elicopterul si facut poze...
So I went for it, dar nu a fost usor. Dar overall a fost cel mai tare lucru pe care l-am facut in viata mea.

Alte lucrui tari pe care le-am facut in viata mea sunt colaborarile mele deja de 2-3 chiar 4 ani cu Raliul Sibiului, Festivalul International de Teatru de la Sibiu si Red Bull Romaniacs, care usnt niste evenimente, anuale, pe care nu le-as rata pentru nimic in lume. Toate sunt din domenii care imi plac enorm si (intamplator) toate sunt cele mai tari care se organizeaza (unul in lume, altul al III-lea din Europa si altul din Romania). Romaniacs e greu...si nu apuci sa dormi prea mult in perioada lui....te noroiesti si exista sanse mari sa ramani dracului prin te miri ce padure singur, de capul tau, pierdut, ratacit. Si mergi mult pe jos. Deci nu e usor. Raliul Sibiului (care de 2 ani e etapa continentala IRC/ERC) e cel mai solocitant pentru tehnica, praful de la raliu, intrece orice imaginatie, e teribil ! E si extrem de placut de privit/organizat. Si mai e Festivalul de Teatru, care iata, incepe in mai putin de 24 de ore....Festivalul e alta mancare de peste. E un eveniment cultural in primul rand, deci se impune o eticheta aparate, alt gen de poze, alta conduita, alta atentie, etc etc....dar cel mai nasol/fain la festival e volumul de munca intrucat, FITS dureaza 10 zile....in zece zile, festivalul asta produce atata volum de fotografii...incat eu nu pot sa tin pasul cu procesarea lor, de obicei termin selectia finala, cu 2-3 zile dupa festival. Anul trecut, de exemplu...am facut 13.400 de fotografii, din care am slectat sub 200. Deci volumul de munca e imens (dar egal proportional cu bucuria si energia pe care festivalul o transmite). Mai e pe aici si TCS un tur ciclist in cadrul UCI care e iara foarte placut de fotografiat, si mai sunt tot felul de alte evenimnete, in decursul unui an....

TOATE ! Palesc in fata a 40 de secunde cat a durat picajul cu elicopterul. In ultima urcare (in niste circumstante amicale), pilotul a zburat ridicol de aproape de varful copaciilor pana a iesit din creasta dealului, apoi l-a urcat rapid in altitudine in viraj spre dreaptea...cu vreo 170 km/h sau 10 metri/secunda si cand a ajuns la o inaltime considerabila de valea muntoasa in care tocmai intram, a intors mansa spre stanga si si l-a lasat in picaj.....senzatia de cadere in gol, cu un elicopter in lateral, spre stanga, spre muntii Fagaras.....a fost cel mai fucking awesome lucru pe care l-a fucking facut in my fucking life, mai tare ca RBR, FITS, ture cu placa, bita, poze, sex orice....aia a fost cea mai tare senzatie pe care am trait-o in 21 de ani...si a duarat nu mai mult de 40 de secunde.

That's how awseome it was.

In rest....ce sa zic, ne-am dat cu bita 3 zile, am zburat ne-am simtit bine eu am facut poze, sunt multumit de ele, clientul a fost multumit, totul bine si frumos.

CITITI ARTICOLUL
Nu stiu...am lucrat mult si destul de serios pentru 21 de ani, in domeniul asta al fotografiei. Am incercat sa fac chestii noi, care nu le face toata lumea, care sunt greu de obtinut, dar al caror rasplata e imensa.

Pretty much as spune ca am facut tot ceea ce se putea face in fotografie, si am avut un noroc teribil pe parcurs.

Sunt profund recunoscator pentru sansele pe care le-am avut. Si sunt onorat ca am cunoscut lumea pe care am cunoscut-o. Si va asigur ca o lucrez mai mult, mai bine si de indata ce o sa pot o sa incep sa ajut si eu pe altii, intocmai cum am fost si eu ajutat la randul meu. Because helping is caring (dupa cum o sa vedeti, daca traduceti titlul blogului din latina).

You know who you are.
Cheers !

Make sure you check :

Articolul Dirtbike.ro despre helibiking (unde gasiti mai multe detalii si fotografii)

TC.P Xpower (firma care face posibile aceste ture de heliride)

HELIBIKING DETAILS (detalii despre Helibike Romania, powerd by TC.P Xpower)

Portfolio'ul meu

Heli take-off
(ATENTIE LA VOLUM)